La inceputul acestui secol, toleranta, dialogul cultural si schimburile intre natiuni nu au fost in nici un caz atat de des indicate. Cu toate acestea, se intemeiează pretutindeni noi ziduri: in Bagdad, in Cisiordania, in Padova, in Botswana, asa cum se intemeiau in trecut in Cuincy (Franta) sau in Usti nad Labem (Republica Ceha) etc. Pe deasupra, existenta zidurilor virtuale ale Web-ului, pentru a caror pătrundere in interior este indispensabil un cod ... Zidul desparte mai mult decat apara; crăpăturile si armamentele tot mai moderne permit escalarea zidului. Totusi, acest fapt nu incetineste multiplicarea lui, in asa fel incat se demonstrează a fi de nedistrus din punct de vedere simbolic decât a fi vulnerabil material.
Zidurile apartin celor mai vechi descoperiri arheologice, si Marele Zid Chinezesc – construit in al III-lea si al IV-lea secol i.C., lung de mii de kilometri – este vizibill chiar si in fotografiile facute de pe Lună. Specialisti in istorie au declarat, in concordanta de idei, ca majoritatea oraselor sunt dotate in timpul noptii cu bastioane si fortăreţe de supraveghere, pentru a asigura linistea si pacea cetatenilor. Termenul "zid" isi are originea in latinescul muris, care semnifică "cureaua" orasului, diferit de "zidurile" unei cetăti (moenia) si de "peretii unei clădiri" (paries). Iniţial, zidurile erau fabricate din lemn, cum dovedesc, spre exemplu, descoperirile arheologice ale celei dintai asezari a orasului Lutèce; treptat au fost facute din piatră, cu fundatii fortificate si turnuri. Dezvoltarea armelor in al XV-lea si al XVI-lea secol i-a obligat inginerii sa realizeze noi structuri de apărare, ale caror rezultat va fi harta in forma stelara, realizată de Vauban. Suprematia armatei franceze ii va permite lui Luigi al XIV-lea sa construiască porti monumentale fară zid (poarta Saint-Martin si poarta Saint-Denis), intrucât nu se temea pentru siguranta capitalei. Zidurile construite treptat vor fi necesare in mod special pentru taxe, in majoritatea oraselor. Asadar, in Paris, zidul Fermiers Généraux, a carui constructie a inceput in anul 1784, răspunde mai intâi exigentelor fiscale. Aceste ziduri trebuia sa fie dotate cu porti (sau garduri) proiectate de arhitectul Claude Nicolas Ledoux (de exemplu rotonda din Villette, sau punctul de vama din Place de la Nation). Un mare observator al epocii, Louis Sébastien Mercier, a remarcat o expresie populară: «Le mur murant Paris rend Paris murmurant» («zidurile care inconjoară Parisul fac Parisul sa murmure»).
Nemultumirea crestea si revolutia se anunta ... Sosirea rusilor in capitala franceza in anul 1814, in lipsa unor fortificaţii eficiente, ii va obliga pe anumiti parlamentari sa pretindă, in anul 1818, un zid de protectie. Numai in anul 1840, sub indemnul lui Adolphe Thiers, se ia hotărârea de a construi noi ziduri. Aceste ziduri nu vor opri infrângerea prusianilor in anul 1870, si vor fi acuzate de parlamentari , care vor reclama dărâmarea lor, hotărâtă abia in luna aprilie a anului 1919.
Parisul, chiar si fară ziduri de protectie – dar cu o autostradă situată la periferie care, de fapt, reprezinta un zid, intre capitala si periferia sa, care nu poate fi străbătut de pietoni – face deosebirea intre cei inconjurati de ziduri si cei dinafara zidurilor. Din aceasta cauză, se vorbeste despre un zid inexistent, invizibil, care incă delimitează orasul. Mosteneste conditii geopolitice de la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial si ale diviziunii populatiei: zidul Berlinului. Germania infrântă va fi impărtită in două părti, precum Berlinul. Pentru a bloca hemoragia demografică (cel putin trei milioane si jumatate de germani au plecat din Republica Democratică Germană intre anul 1949 si anul 1960), in luna iunie a anului 1961 a inceput construirea zidului, zid pentru a carui protejare vor fi necesari 14.000 de gardieni si 6.000 de câini. Willy Brandt a declarat, in ziua inaugurarii «Die Mauer muss weg!» ("Zidul trebuie sa dispară!") Abia in data de 9 noiembrie 1989, dupa aproape treizeci de ani, zidul va fi demolat, spre bucuria populatiei si ,in mod special, intr-o nouă imprejurare geopolitică, la caderea blocului sovietic. Din acel moment, căderea zidului a stabilit un punct de referinta in cronologia istoriei umanitătii. Mesajul transmis de pe zid se referă in mod special la teama si la supunere: mă inchid pentru a nu fi descoperit de alti, pe care nu-i inteleg si nu vreau sa-i intâlnesc.
Pare o masură de preintâmpinare a răului, precum la gated communities (grupuri-bunker), inconjurati de canale de vegetatie sau, mai strict, de garduri de fier, cu o singură poartă păzită de oameni inarmati. Locuitorilor săi le este teama de neintelegerea cu celelalte popoare si isi aleg relatiile prin intermediul unui urbanism discriminatoriu: este necesară identificarea la intrare in grupul de dupa zid, chiar si in cazul in care se va aduce o pizza la domiciliu, precum si in cazul in care sunt oaspeti la cină. Inalt de 8 metri, construit din ciment, acest sentiment de izolare asemănător unei masuri de igiena este in mare măsură acceptat, din Los Angeles pană in Rio, din Buenos Aires pană in Istanbul, din Varsovia pană in Moscova, din Shangai pană in Bombay, din periferiile din Tolosa pană in periferiile din Paris. (1) ... Corespunde temei de diversitate. Acest lucru explică, chiar daca nu justifică, autoritatile municipale din Padova (Democrati de dreapta) care, in 10 august 2006, au ridicat un zid de fier, lung de 84 de metri si inalt de 3 metri, sub paza politiei, pentru a desparti orasul cetatenilor “de treaba” de orasul degradat al vanzatorilor de droguri. (2) Tineti cont de faptul că, de aceasta parte a zidului, se află numai tunisieni si nigerieni.
Contra imigratilor clandestini care au incercat sa treacă peste zidul inalt de 6 metri, care inconjoară Melilla (oras spaniol din Maroc), in 28 septembrie 2005, s-a deschis focul si au fost ucise 6 persoane. Un zid de 23 de kilometri “protejează” San Diego de patrunderea mexicanilor din Tijuana si reprezinta zidul din ciment, de 3.200 de kilometri, pe care administratia Bush spera sa-l realizeze intre Statele Unite ale Americii si Mexic, de unde in fiecare an patrund 400.000 de muncitori ilegali. Acelasi scenariu intre Botswana si Zimbawe: un “zid” anti-imigratie, desi putin eficient. “Celălalt”, in acest caz, are infatisarea străinului, a imigrantului, a celui care vine sa “mănance painea noastra” si sa slăbeasca societatea “noastră”. Americanii le-au promis irakienilor pace si democratie, dar alimentează in mod special opozitile si tensiunile. Separă [eritoriul pentru a-l putea controla mai bine, sau, cel putin, este ceea ce ei speră.
Si, in Bagdad, construiesc ziduri intre cartierele cu populatie in majoritate sciita si cartierele locuite in mod special de sunniti. Rezultatul nu este entuziasmant. De ce? Pentru că “totul” nu este in nici o situatie redus la “părtile” care il intemează, dimpotrivă, depaseste o anumita limită si presupune partile intermediare, legământul, îmbinările neînţelese, contradicţilie evidente sau neclare, diviziuni care nu se limiteaza la cele geografice...Zidul exprimă neînţelegere, separare si izolare. Este deci inteles ca o violenţă, un obstacol in calea pacii, ca in Belfast, unde peacelines au trasat o frontieră imposibilă. Pacea este întotdeauna rezultatul unui acord, un tratat care nu poate fi realizat la distantă. Totusi, realizarile cele mai impresionante, in materie de urbanistica discriminatorie, sunt cele Israeliene. (3). Coloniile evreiesti cu fortăreţe, cabluri si videocamere pentru supraveghere au format un zid virtual, si ridicarea unui adevărat zid din luna aprilie a anului 2002, denumit “bariera de sigurantă” (security fence), care in Cisiordania se întinde de-a lungul “liniei verzi” (frontieră din anul 1967). Asadar, este vorba despre o constructie din ciment, cu inaltimea intre 8 si 9 metri si dotată cu o alarmă electronică, deseori dublată de canale si sârmă ghimpată, departe de “linia verde” de 60 pană la 80 de metri. Se intinde pe cel putin 700 de kilometri. In afară de faptul ca împiedică existenta păcii, prezenţa sa creeaza o instabilitate in economia locală, secţionând in doua parti, satele si cartierele, intrerupând fluxurile obisnuite ale muncitorilor palestinezi către Israel si intre localitatile palestineze, precum si relatile familiale. Imaginea zidului este clară: teama de celălalt. Se vorbeste despre un zid de marimea unui cartier sau a unui teritoriu – nu de zidul care inconjoară grădina casei - decat despre un zid care desparte, opune, daunează.
Produce o forta iluzorie si incetineste solutionarea conflictelor, schimbul de cuvinte, cea mai primitiva urbanitate. Constructorul zidurilor este un tulburător al umanitatii! Nu-si imagineaza deloc ca zidul, orice fel de zid ar fi, indeamna la libertate, invita la plecare, la aventura.
Note:
* Antropolog urban, docent a institutului universitar profesional (lup) din Paris-XII, autor in particular a Terre urbaine. Cinq défis pour le devenir urbain de la planète. La Découverte, Paris, octombrie 2006
(1) Hacène Belmessous, «Călătorie intre zidurile riscului», Le Monde diplomatique/manifestul, noiembre 2002.
(2) De citit Salvatore Aloïse, «Padoue érige un mur pour isoler un ghetto d’immigrés», Le Monde, 17 août 2006.
(3) De citit Eyal Weizman si Rafi Segal (ingrijit de), Une occupation civile. La politique de l’arcchitecture israélienne, Editions de l’imprimeur, Besançon, 2004. De vazut si Amnesty International: www.amnesty.fr (Traducere din di A. D’A.)
[Luni, 20 noiembrie 2006]
