Per la libertà di movimento, per i diritti di cittadinanza

Italia – Libia, calea rusinii

Repatrieri ilegale din coastele italiene, acuzatia din partea asociatiei Human Rights Watch (Hrw)

Torturi, batai si violente sexuale. Este doar o parte din colectia abuzurilor pe care imigrantii capturati de autoritarile libiene le indura zilnic, potrivit unui raport oficial publicat de Human Rights Watch.Guvernul Berlusconi a devenit un complice la savarsirea abuzurilor, prin repatrierea fortata din Lampedusa a aproximativ 3 mii de clandestini, carora nu le-au fost recunoscute drepturile esentiale stabilite de Conventia cu privire la refugiati.

O munca lipsita de scrupule. In concordanta cu raportul prezentat de asociatia (Human Rights Watch) cu sediul la New York, axata in mod particular asupra politicii libiene referitoare la clandestini, responsabilitatea Italiei in aceasta problema este de mare insemnatate. In particular, in timpul conducerii guvernului anterior celui al lui Silvio Berlusconi, autoritatile italiene au trimis din Lampedusa in Libia cel putin 2.800 imigranti, fara a le da posibilitatea de a cere azil politic, drept specificat in Tratatul ONU al Refugiatilor din 1951. Lasandu-i la mila unei tari care nu face parte dintre semnatarii Tratatului mai sus mentionat si care in ultimii ani a acceptat de bunavoie sa devina paznicul Europei, supraveghind Coasta Mediteraneana, asumandu-si sarcina umilitoare pe care tarile Uniunii Europene refuza sa o indeplineasca in mod direct.

Acuzarile. Acuzarile din partea asociatiei Hrw nu sunt singurele. Inaltul Comisariat ONU al Refugiatilor a reclamat, intr-un comunicat de presa publicat in data 18 martie 2005, politica extrem de accelerata a autoritatilor italiene, care in ziua precedenta au imbarcat 180 de clandestini in doua avioane, cu directia Libia. Oficialilor asociatiei ACNUR, insarcinati cu protejarea si cu asistenta juridica a imigrantilor, le-au fost expres interzisa posibilitatea de a patrunde in centrele de sedere temporara si de adapostire din Lampedusa, metoda utilizata si de reprezentantii asociatiei Hrw si, anterior, de membri asociatiei Amnesty International. Toate aceste asociatii reclama, pe deasupra, incarcarea peste limita a centrelor de sedere temporara si de adapostire, care, potrivit asociatiei ACNUR, in anul 2005 au adapostit 630 de imigranti, in ciuda celor 190 de locuri disponibile, in plus, existand autoritatile libiene in interiorul centrelor, formalitate prohibita de Tratatul din 1951. Ce s-ar fi intamplat daca printre imigranti s-ar fi gasit unii libieni care ar fi intentionat sa ceara azil politic? O intrebare la care se poate fi extinsa in mod deosebit eritreilor si somalilor care, o data repatriati, risca pedeapsa cu moartea.

Abuzuri. Pozitia Italiei se poate agrava daca se va determina pericolul la care imigrantii sunt supusi in Libia. Hrw a adunat numeroase marturisiri ale imigrantilor, care au reclamat raul tratament primit din partea autoritatilor libiene. Deseori sunt supusi la torturi si la arestari ilegale, ale caror victime pot fi iertate in schimbul unei însemnate sume de bani, ajungandu-se pana la abuzul sexual asupra femeilor. La aceasta imprejurare se adauga si nesfarsita incarcare peste limita a centrelor si conditiile igienice, caracterizate ca “ingrozitoare” de prefectul Mario Mori, dupa vizita la centrul de sedere temporara si de adapostire libian din Seba, facuta in luna februarie, in calitate de director a asociatiei Sisde. Din cauza politicii sale, in aceste circumstante, Italia a devenit un complice.

Proiectul conjugat. Schimbarea guvernului a adus o inbunatatire situatiei. De fapt, primul ministru Romano Prodi a pus capat repatrierii colective a imigrantilor inspre Libia, formalitate nepermisa de Tratatul din ’51, avand in vedere faptul ca Libia nu a semnat acel acord. Ieri a aparut stirea ca autoritarile italiene ar fi elaborat un plan, impreuna cu Tripoli, pentru supravegherea conjugata a Coastelor Africane.
Fortele de ordine italiene si libiene vor organiza grupuri de supraveghere mixte, sprijinite de un organ de politie libian, cu domiciliul la Roma, care va avea rolul de legatura intre cele doua tari.

O micsorare ulterioara a responsabilitatii Italiei, care de acum inainte va putea sa-si permita oprirea celor nedoriti in gradina din apropierea casei.

Matteo Fagotto

**Descarca extractul raportului in limba italiana

Citeste raportul (in limba engleza)

Preluat de pe site-ul www.peacereporter.net

[Joi, 14 septembrie 2006]