Per la libertà di movimento, per i diritti di cittadinanza

Padova, strada Anelli: numeroasele sensuri ale evacuarii

Insemnari si reflectii pentru iesirea din ghetou

Continua evacuarea strazii Anelli, un alt bloc e aproape inchis” se citeste in cronicile cotidianelor locale padovene.
Primul gand se izbeste din nou de zid, acel zid care a facut ca Padova sa tina capul de afis al cronicilor din intreaga lume, un zid, asa se spunea, care trebuia sa descurajeze vanzatorii de droguri, dar care deja dupa putine luni se demonstra, gratie opiniei primarului Zanonato si a Consiliului sau, un simbol al unui nou mod de a intelege integrarea.
Acel zid este inca acolo, impreuna cu vanzatorii de droguri, insa mai rau este ca umbra sa s-a intins inabusitoare asupra intregului oras.

In jurul situatiei din strada Anelli, clasa politica padoveana si-a edificat ultimul deceniu de strategii de control si siguranta si de politici de gestiune a migrarilor.
Strada Anelli, inca de la infiintarea sa, a fost un mare centru de primire destinat sa limiteze prezenta in oras si cererea de locuinta a sutelor de migranti, legali sau nu, insa repede integrati in retelele economice ale teritoriului.
Insa strada Anelli a fost si spatiul unde si-a facut loc in mod progresiv piata neagra a drogurilor asa incat sa se „elibereze” alte zone ale orasului care pana atunci ospitau circuitul vanzarilor de droguri.
A devenit un centru de primire din cauza lipsei de structure alternative la aceasta „zona franca”, si, in acelasi timp, s-a afirmat ca principal loc al pietei substantelor stupefacente din cauza lipsei oricarei alternative politice de a experimenta legata de droguri care sa nu vorbeasca limba prohibitiei.
Ghetoul insa, pentru Padova, a fost si o voce in dezacord, o posibilitate, o ocazie continua de a-si masura gradul sau de emancipare.
Bataliile Asociatiei Rasismul Stop (l’Associazione Razzismo Stop) si ale Comitetului pentru Depasire Ghetoului (Comitato per il Superamento del Ghetto), cu strada Anelli si in strada Anelli au construit, au fost stimulate de sensul de eliberare, de o noua democratie, batalii pentru demnitate si pentru cetatenie care i-au pus pe toti in fata unei situatii pe cat de extrema pe atat de neocolit…
Locuitorii din strada Anelli, in mare parte legalizati, au luptat pentru a se elibera, clandestinii aceia, pentru ca recunoasterea prezentei lor sa poata semnifica victoria drepturilor de cetatenie si nu incercuirea intr-un Cpt (Centru de ospitare provizorie a strainilor).
Cum se intampla adesea politica nu a ramas doar sa priveasca, sau mai curand, a ales aceasta in trecut, insa nu a putut sa o faca din nou sub impulsurile de-acum de necontenit a unui oras intreg care nu mai putea astepta.
Evacuarea ghetoului a devenit atunci posibila, necesara.
Insa aceea a politicii este intotdeauna o oglinda deformata, si cand incearca sa recupereze stimulii sociali care o urmaresc, o face in maniera dezordonata si aproximativa. Astfel, in putin timp, depasirea problemei ghetoului din strada Anelli a devenit o chestiune de politie si mijloace blindate, de urmarire video si declaratii alarmante, o permanenta stare di urgenta de rezolvat doar cu ajutorul operatiilor speciale.
Evacuarea strazii Anelli a insemnat inainte de toate, golirea sensului de libertate si noua democratie manifestate de luptele care au insotit-o, pentru a transforma aceasta evacuare intr-un instrument adaptat noilor necesitati de inglobare si marginalizare.
Zidul, punctele de control, bliturile impotriva clandestinilor, retelele au inceput sa redefineasca un nou plan de control al vietii care a cuprins orasul, in timp ce cu instituirea unui portavoce al comunitatii, fara drept de vot si cu competente doar in ceea ce priveste problemele privitoare la imigrare, consiliul comunal isi imagina de a fi oferit in schimb o acceptabila alternativa in termeni de inglobare, excluderii impuse de noua organizare a politicilor de siguranta.
Ghetoul, pana la urma, s-a intins in oras reproducand asupra intregului tesut urban sensul de excludere ce il caracteriza.
Golit de semnificatul sau, procesul de emancipare din strada Anelli s-a transformat in cea mai mare operatie de control si represiune a migrantilor cunoscuta vreodata de Padova.

Toata aceasta problema a iesirii din ghetou, toata retorica cu privire la integrare, toate solutiile, speram, in sfarsit, demne, pe care proiectul de evacuare le prevede, se amesteca in acest nou scenariu.
Golita de stimulii unei noi democratii care o caracterizau, problema din strada Anelli a devenit si un teren pe care se joaca spinoasa partida a recuperarii imobiliare, o batalie intre diverse interese reprezentate de diversi actori ai politicii care au pariat mult de tot asupra „Bronx-ului evacuat”.
Regiunea si primaria alaturi de A.t.e.r si Universitate sunt legate de un cumul de grupuri de interese care au alungat mainile asupra terenurilor din strada Anelli de multa vreme. Inainte cu cateva zile de evacuarea penultimului bloc a fost pus in scena un nou blit al politiei. Reamenajarea nu mai poate astepta.

15 arestari urmate de tot atatea expulzari, alte relatari din strada Anelli in transformare, relatari despre clandestini descrisi drept criminali, victime de doua ori, mai intai a legii care i-a constrans la ilegalitate, si mai apoi a politicii care ii persecuteaza ca pe niste criminali; mai mult, victime ale evacuarii ghetoului, ale perchezitiilor care o insotesc, al exodului fortat pe care il impune pentru unii, inca o data dupa zece ani, fara alternative, fara posibilitati.
Noi strategii de control, noi modeluri de „integrare imblanzita”, se adauga evacuarii ghetoului care inseamna printre altele reamenajarea ariei, finantari, grupuri de presiune.
Daca evacuare isi propusese consiliul, atunci e exact ceea ce a reusit…

Redactia Melting Pot