Per la libertà di movimento, per i diritti di cittadinanza

Pds pentru tratament medical – Parintele minorului are dreptul de a munci?

Cativa parinti straini care au in grija minori ce se incadreaza in limitele articolului 31.comma 3 din T.U. (parinti fara permis de sedere) au obtinut, in anii precedenti, din partea Tribunalului pentru Minori din Firenze, autorizatia de a ramane in Italia si dreptul de a li se elibera permisul de sedere pe motive familiare cu autorizatia de a desfasura o activitate de munca. Chestura din Firenze – dupa cateva rezistente ( recursuri admise , pe langa Tribunal) – acorda permisul de sedere pe motive familiale. Parintii acestor minori – in special acolo unde gravitatea patologiei copilului necesita o sedere de lunga durata in Italia pentru a putea fi efectuate terapiile necesare – au gasit un loc de munca si au reusit sa devina independenti de asistenta nucleului familial, putand plati autonom chiria unui apartament si sa-si intretina copilul minor. Consecinta a emanarii D.P.R. 334/2004(care la art.11comma c.lit.5 prevede ca in favoarea parintelui care are in grija un minor incadrat in limitele art.31 comma 3 din T.U. trebuie sa i se elibere un permis de sedere pentru “ tratament medical”), Chestura din Firenze dispune, in favoarea parintilor mentionati anterior, reinnoirea permisului de sedere nu pentru ,,motive familiale”, asa cum acestia au solicitat, ci pentru “tratament medical”.
Consecintele unei asemenea “conversiuni” sunt dramatice: parintele/parintii nemaiputand obtine autorizatia de munca se afla in imposibilitate de a mai plati chiria si de a-si intretine fiul/fii. Intr-o asemenea situatie, se vede constrans a solicita din nou asistenta din partea institutiilor nominate (cu important impozit pentru cheltuielile publice), care trebuie sa le asigure o chirie si sa le asigure intretinerea nucleului familial etc. Sa nu uitam deasemenea ca cetateanul strain titular de pds pentru “tratament medical” obtinut ex.art 31T.U., nu are dreptul de a se inscrie la Serviciul Sanitar National insa, chiar fiind titular de un pds, nici la legitimatia STP: rezulta ca – acolo unde nu exista ambulatoriu gestionat de asociatiile de volontariat – acestia sunt privati de dreptul la sanatate (exceptie Urgente).
Notam ca Tribunalul pt Minori din Firenze in urma eliberarii decretului DPR 334/2004 e mult mai “selectiv” in primirea in instanta a recursurilor si nu pentru toti parintii minorilor incadrati in limitele art.31 comma 3 din T.U. dispune eliberarea unui permis pe “motiv familial cu autorizatia de a desfasura activitati de munca”. Toate acestea confirma ca Tribunalul tine cont de precizarile decretului DPR mentionat. Conform jurisprudentei, acestor situatii, exista orientari successive emanarii noului regulament?

Serviciu Straini Caritas Firneze

Articolul 11, comma 1, lit.c) din DPR 99/394 modificat de DPR n.334 din 18 octombrie 2004, precizeaza ca permisul de sedere pentru tratament medical se elibereaza “in favoarea parintelui unui minor ce se incadreaza in art.31, comma 3 din textul unic”. In ciuda faptului ca norma pare a limita posibilitatea de sedere pentru motiv de “tratament medical”, care nu ar consimti desfasurarea unei activitati de munca, se poate oricum sustine ca exista dreptul parintelui autorizat pentru sedere, de a desfasura o activitate de munca. Se poate spune ca exista pronuntari ale tribunalului prin care s-a recunoscut parintelui dreptul de a desfasura activitate de munca in aceste situatii/cazuri.
Din alt punct de vedere, atributia Tribunalului pentru minori, prevazuta in dispozitia cuprinsa in art.31, comma 3 – in sensul de a concide chiar discretional un permis de sedere special – e propriu acea prin care se garanteaza asistenta morala si materiala al minorului regulamentar prezent in Italia. Daca am fi consolati de faptul ca asistenta morala e consimtita pe baza permisului de sedere pentru tratament medical, e evident ca, daca acest permis nu confera interesatului posibilitatea de a desfasura o activitate de munca si, deci, nici posibilitatea de a gasi o ocupatie reglementata de lege , exista dubii evidente asupra posibilitatii parintelui de a garanta asistenta materiala si de a-i oferi minorului conditii de siguranta. E clar ca in acest caz parintele se va orienta spre munca la negru; aceasta insa nefiind o solutie compatibila cu ordinea juridica.
Inca o data e necesar a aminti ca norma regulamentului aflata in discutie era limitata de prevederile legale. Functia acestuia ar trebui sa fie aceea de a se limita in realizarea normei din lege, fara sa introduca noi interdictii sau obligatii, cuprinzand doar dispozitii care sa faca ca principiile stabilite sa aiba aplicabilitate.
Din acest punct de vedere, daca ar trebui interpretat regulamentul in sensul de a limita posibilitatile continute in aceeasi autorizatie din prevederea data de Tribunalul de minori rezulta ca regulamentul este in contradictie cu prevederile legii , fiind inaplicabil. Pe de alta parte, mai mute Tribunale pentru minori au interpretat normativa in vigore in sensul de a putea dispune eliberarea permisului de sedere, cu specificatia expresa de a munci, sau in orice caz dispunand eliberearea permisului de sedere pe motiv familial care, dupa cum se cunoaste, permite si desfasurarea activitatii de munca. Intr-adevar, asa cum e prevazut de art.31, Tribunalul pentru minori poate dispune eliberarea prevazutei autorizatii a sederii prin derogare de la dispozitiile materiei in vigoare, deci fara a fi supus aplicarii birocratice a acelorasi norme, in special cele ale regulamentului, de unde rezulta in mod gresit dispunerea interdictiei de a desfasura o activitate de munca.
In plus, deoarece o alta norma cu caracter general(art.30, comma 6 din Textul Unic asupra emigratiei) prevede in mod expres ca impotriva negarii de “nulla osta” pt regruparea familiala si al permisului de sedere pe motiv familial, precum si impotriva altor masuri luate de autoritatea administrativa in materie de dreptul familiei, interesatul poate declara recurs la tribunalul in a carui raza teritoriala isi are domiciliul, ar trebui mentionat ca, chiar si in fata unor cazuri de acest gen, e posibil (cu solutionarea mult mai rapida decat in fata Tribunalului pentru minori), exista posibilitatea de a declara recurs inaintea unui judecator ordinar pentru a cere a fi declamat dreptul de utilizare al acelui permis de sedere chiar si pentru desfasurarea activitatii de munca regulamentara, pana cand va fi pronuntata autorizatia temporara din partea Tribunalului pt minori.
Ar trebui mentionat ca chestura de competenta trebuie sa mentioneze pe permisul de sedere expresia “tratament medical”, si chiar si aceea in care se specifica ca e acceptata, chiar temporar, desfasurarea unei activitati de munca.

In acest sens, colega din ASGI, avocata Elena Fiorini din Genova, a semnalat o solutie pozitiva in cazuri analoage acestui comentariu. In urma unei cereri a chesturii din Genova facuta la Ministerul de Interne, acesta din urma, a emis o solutie in baza careia a fost eliberat un permis de sedere pentru tratament medical, cu o stampila ulterioara care indica “consimte desfasurarea activitatii de munca”.
Speram ca si in cazul semnalat de Caritas din Firenze se poate ajunge la o solutie analoaga, evitand promovarea unei actiuni judiciare pentru a obtine o clarificare.
In plus, daca parintele cetateanului minor, autorizat temporar a sedea in teritoriu in baza masurii dispuse de catre Tribunalul pentru minori, poate sa desfasoare efectiv o activitate de munca, inscrierea la Serviciul Sanitar National devine un act obligatoriu, pe motivul ca desfasoara o activitate legala pentru care primeste o remuneratie legala.
Fiind asigurat la INPS si INAIL de catre patron in baza contractului de munca, angajatul va plati o contributie lunara care se concluzioneaza cu inscrierea sa la SSN. Nu se vede de ce s-ar trebui plati pentru o asiguratie sanitara fara a obtine, in caz de necessitate, relativele servicii.

Ringraziamo Neliana Rodean per la traduzione dall’italiano