300 de imigranti ilegali au fost interceptati in largul coastelor senegaleze de catre patrulele reunite si special organizate ale uneia dintre Agentiile Uniunii Europene, “FRONTEX”. Ne punem firesc intrebarea: cum functioneaza si ce inseamna cu adevarat aceste noi dispozitive de control al fluxurilor migratorii?
MEDSEA, PEV, FRONTEX, ICONET, EUROSUR, EUROPOL…sunt acronimele pe care configuratia noii Europe ni le ofera, sunt termenii pe care noi trebuie sa-i descifram si interpretam pentru a intelege mecanismele constitutive ale noii U.E.
Enumeratia anterioara continand acronimuri si sigle are o caracteristica comuna, aceea ca jocul fonematic ori, in unele situatii, al silabelor potrivite cu maiestrie ca intr-un careu enigmistic, ascund denumirile unor structuri coercitive, nascute in numele nevoii de-a garanta” siguranta cetatenilor Europei”, pe care o evoca puterile actuale pentru a-si justifica practicile de control si represiune. Punctul de plecare care ne face sa ne punem intrebari, o data in plus, si implicit sa reflectam profund, ni-l ofera putinele informatii, lapidare si confuze, de data recenta, care ne-au parvenit cu putin timp in urma.
In data de 23 martie a.c., un comunicat al Ambasadei Italiei din Spania explica felul in care, cu doar o zi inainte,o patrula italiana care activeaza in cadrul FRONTEX ar fi interceptat in larg,in dreptul portului Dakar o ambarcatiune care arbora steag nord-corean, si care avea la bord 300 de asa-zisi“imigranti ilegali”de origine indiana si pachistaneza.
In comunicat se exprima totodata satisfactia pentru reusita unei operatiuni care se vrea o marturie vie a bunei colaborari dintre tarile care activeaza in cadrul FRONTEX.
Ceea ce nu se spune in documentul mentionat anterior e ce soarta va avea acea ambarcatie?Se afirma doar, in mod vag, ca guvernul spaniol ar fi dat deja curs tratativelor pentru repatrierea pasagerilor. Unul dintre capitanii senegalezi, membru al FRONTEX, a dezmintit contextual stirea ca barca s-ar fi aflat in apele teritoriale senegaleze si ca ar fi fost interceptata.
Dincolo de desfasurarea reala a faptelor (care pe noi ne intereseaza doar in masura in care am dori ca imigrantii in cauza sa aiba parte de cea mai fericita soarta ), acest nou episod ne ofera ocazia de-a redeschide discutia cu privire la ceea ce se intampla cu adevarat la granitele noastre, la semnificatia reala si nelinistitoare a acestor actiuni.
Ne dam seama ca este tot mai dificil sa fixam asemenea evenimente in spatiu si sa ni le imaginam, sa intelegem pana unde se extinde autoritatea acestei agentii, fiindca desfasurarea unor fapte ca cele prezentate depaseste tot ceea ce ar fi trebuit sa legifereze in trecut si in prezent hartile geografice cu privire la garnite…
FRONTEX este Agentia europeana creata cu scopul de-a gestiona cooperarea in spatiul frontierelor externe ale U.E. , si de-a coordona actiunile si operatiunile tarilor membre, ea jucand rolul fundamental in furnizarea asistentei tehnice care permite intarirea acestui tip de cooperare intre statele membre, cu precizarea ca asistenta e oferita cu precadere acelor tari care au frontiere externe si care au insarcinarea substantiala de-a asigura supravegherea si apararea lor.
Asistam, prin urmare, la nasterea si consolidarea unui sistem in care “actori “diversi intre ei(adica tarile membre U.E., intrucat sunt state nationale si totodata state natiuni -pe de-o parte- si U.E.-pe de alta parte-prin intermediul unei agentii a sa, recte FRONTEX)isi impletesc fortele si colaboreaza cu scopul comun de-a intari supravegherea si controlul asupra aceluiasi teritoriu, asupra acelui spatiu ce devine “frontiera externa “, spatiu cu problematicile sale, aceasta cu prisosinta in momentul in care o ambarcatiune avand la bord persoane care isi revendica dreptul la libera circulatie, o traverseaza.
FRONTEX face parte din acel, deja cunoscut, “model european de management integrat al frontierelor”, care, in cadrul asa-numitului program al”apropierii globale in materie de imigratie” propus de catre Consiliul Europei in anul 2005 a devenit unul dintre principiile fundamentale ale U.E. Pentru realizarea telului propus a inceput sa se vorbeasca despre “echipe de interventie rapida la frontiere”, despre o “retea permanenta de patrule de coasta “, si chiar despre “centre de comanda regionale”, coordonate de catre FRONTEX, toate acestea realizate pentru a consolida administrarea eficienta a frontierelor maritime meridionale ale U.E., realizate prin impartirea zonei Marii Mediterane in patru sectoare de control.
Pentru a sustine finaciar asemenea operatiuni exista resurse, cum ar fi ”fondul pentru frontierele externe” care prevede alocarea sumei de 1,82 miliarde de euro pentru perioada urmatoare, cuprinsa intre 2007 si 2013.
Si, pentru ca cifrele vorbesc cel mai bine, as adauga doar bilantul din acest an, 2007, pentru FRONTEX, care stipuleaza ca agentia va avea la dispozitie 33, 98 milioane de euro.
Exista deja acorduri care permit desfasurarea unor operatiuni ca cea descrisa anterior, intrucat atat Republica Senegal cat si Mauritania colaboreaza activ, garantand patrularea legala si controlarea propriilor lor ape teritoriale. Procesul continua si cu alte tari, cum ar fi Libia, cu care tocmai se contracteaza modalitatile de cooperare.
Intrebarea e:cu ce drept sunt oprite persoanele care doresc sa plece, cand inca se afla in apele teritoriale ale unei tari pe care doresc s-o paraseasca? Actul in sine nu inseamna doar negarea liberei circulatii a persoanelor,a libertatii lor de-a intra in teritoriile in care doresc sa ajunga, ci, mai mult, se neaga faimosul drept de emigrare care, chiar daca e generic si fara garantii precise, e totusi ratificat prin Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948.
Insa, trecand peste evidenta faptului in sine,trebuie sa intelegem ca interesul real nu consta intr-adevar in stoparea fluxurilor migratorii, ci mai ales in controlarea lor pentru “a le pune in valoare” in modul cel mai” convenabil”, doar ca emfaza pe care guvernele noastre o pun in gestionarea fluxurilor migratorii si in controlul frontierelor,ne face sa intuim alte intentii. Prin urmare, pare ca tot ceea ce statele membre ale U.E.
reusesc sa aiba in comun, si singurele situatii in care intra in relatie si coopereaza cu Statele Terte, cum ar fi cele africane,se refera la siguranta, control, supraveghere. Iata mizeria proiectului si a viziunii despre lume pe care Noua Europa si institutiile ei ni le propun ca viitor, o Europa, care gasind prea putine elemente pozitive pe care sa se fundamenteze, e nevoita sa-si infrumuseteze raporturile reci de colaborare prin organizarea unor patrulari comune, conjuncte, ale zonelor de granita, punand insa, intr-o lumina dezavantajoasa chiar principiile de “solidarietate” reciproca, recomandate, atat de catre Consiliu cat si de catre Comisie,
statelor ce colaboreaza in cadrul FRONTEX. Implicit, la nivelul tarilor membre U.E., mare parte a propagandei politice si toate explicatiile guvernantilor evoca aceleasi temeri, exprima aceleasi preocupari pentru control si garantarea sigurantei comune a propriilor teritorii, determinand aparitia unor leaderi, atat de deosebiti intre ei, cum ar fi Sarkozy si Zapatero. Ceea ce au comun cei doi este insistenta cu care prezinta rolul Agentiei FRONTEX, facand din finantarea acesteia un punct cheie al discursului lor politic, cu care ii atrag pe unii dintre conationalii lor.
Ceea ce se uita, din pacate , atunci cand se evoca toate aceste argumente, sunt persoanele, fiintele umane, care incearca sa traverseze frontierele. Acest simplu fapt pare a deveni o buna scuza pentru aducerea in prim-plan a unor noi puteri, care sunt pe punctul de-a prinde contur,care-si cauta noi echilibre pentru a se putea afirma.Totusi, norocul e, ca,adevarul despre Europa e altul, si nu cel pe care il declara politica U.E., comunicatele Consiliilor si ale Comisiilor europene,guvernantii statelor membre.
Acestia nu spun ca realitatea Europei e facuta si din revendicari tot mai puternice pentru noi drepturi, de parcursuri care se intersecteaza si arata ca oamenii au aceleasi idei despre strategii de rezistenta, de energii care studiaza procesele in desfasurare pentru a putea interveni si a le putea modifica in substanta lor, de persoane care invata sa isi construiasca in mod liber propria viziune asupra lumii si a felului in care vor sa traiasca.