logo

Documento a cura del
Progetto Melting Pot Europa
web site: http://www.meltingpot.org

redazione@meltingpot.org

Home » Cittadinanze » Notizie, approfondimenti, interviste e appelli

La ce a servit Comisia De Mistura?

Un comentariu al raportului final al comisiei care a evaluat cct-urile italiene

8 marzo 2007

Comisia De Misura a facut in sfarsit publice concluziile anchetei sale aspra Centrelor de cazare temporara si asupra celor de identificare si de asistenta prevazute pentru imigranti pe pamantul italian. Dupa luni de visite in interiorul tuturor structurilor presente pe teritoriu, din chestionarele presentate institutiilor locale si din datele recoltate puse impreuna consultand anumite asociatii, verdictul e fost finalmente emis.

Inainte de a intra in continutul documentului, ne intrebam daca cineva sta, cu adevarat asteptand acest raspuns. E dificil de imaginat Ministrul de Interne in asteptare febrila de noi directive secondo carora sa orienteze "gestiunea fenomenului" migrator cand, din primele zile de la inscaunarea sa, a facut mereu declaratii decise si absolute despre indispensabilitatea Cct-urilor si automatica criminalitate din partea majoritatii imigrantilor presenti in Italia

Este improbabil ca marile asociatii acreditate care tuteleaza drepturile imigrantilor, printre care cateva figurau printre componetele aceleiasi comisii, s-au iluzionat cu adevarat, in ciuda afirmatiilor publice facute, ca acaesta ancheta ar putea sa duca la schimbari reale.
E absolut exclus ca fractiunile miscarii care de ani lupta impotriva Cct-urilor si pentru libertatea circulatiei a oricarui essere uman, chiar si riscand propria integralitate si libertate personala, au gandit, chiar si pentru un singur moment ca acesta comisie (lasand la o parte ceea cear fi spus la sfarsit) putea sa reprezinte altceva decat o legittimare a alegerilor deja facute (si declarate) de actualul guvern

Reflectand aspra continutului concluziilor comisiei ne vin multe alte dubii: in document-un exemplu cum putine sunt in arta colajului si a compromisului- se citeste in mod chiar ca Cct-urile nu rezulta a fi un raspuns adecvat la complexitatea fenomenului migrator, ca nu consimt o gestiune eficace a imigraziei ilegale, ca nu sunt in consens cu tutela aspra drepturilor emigrantilor, si ca creeaza disconfort fortelor de ordine si persoanelor retinate

Merita sa ne oprim, macar pentru un moment, aspra particularei terminologii utilizzate in acest ultim concept exprimat: se vorreste de “disconfort”. Disconfort al fortelor de ordine ( dar nu rezulta ca multi carabinieri sau politisti au facut obiectie din constiinta si nici macar nu au denuntat munca murdara pe care sunt supusi sa o faca in aceste centre) si disconfort al emigrantilor retinuti. Dar cum se face a classifica simplu “disconfort” furia, agonia, frica care a purtat atatea persoane la revolta, la sinucidere, la a da foc doar pentru nu a fi espulsi sau de a nu petrece o zi in plus in centrale de permanenta temporara?

Dincolo de nefericita alegere a acestui termen si a altora utilizzati, ramane faptul ca, in sfarsit, in acest document vine scris negru pe alb ca, in ciuda faptului ca Cct-urile sunt ceea ce stiam de ani-Cct-urile raman,deoarece este o chestiune de principiu, ar vrea sa spuna- si pentru ca au alte functii sila care nu se poate renunta fata de cele in mod ipocrit declararte.

E ca si cum am gandi ca o comisie istituita de guvernul care pentru prima oara a vrut pe teritoriul italian detentia administrativa sa o faca sa intre in crisa aberanta esenta si conceptul insusi, sau sa critice de la radacini faptul ca posibilitatea de a traversa o frontiera continua, pentru mai mult din jumatate dintre cetatenii lumii, de a fi legata de reditul economic si de contractele de munca sau,si mai mult, denuntase ca o chiestine inaccetabila ca a nu dorisa fie expuls dupa ce si-ar fi rischiat viata si dupa ce a pus in joc toate resursele prori si propriile energii pentru a ajunge intr-un anumit loc, sa vina represat la fel ca unul cu un comportament delicvent, cu orice pret?

Ccp-uri vor ramane. Poate, daca propunerile comisiei vor fi aceptate, nu vor ramane pentru badante si colf (s-ar putea polemiza si intreba de ce si nu si pentru imigrantii electricieni sau pentru mecanici) nu pentru ex detinutii pentru care, la sfarsit, pentru a avita “dubla pedeapsa” va fi imediat legalizzata expulzarea (ca si cum o expluzare, adaugata la anii de puscarie cu care este amenintati, nu ar face ca pedeapsa sa devina dubla…) nu pentru bolnavi, minori si alte categorii particulare…

Ccp-urile vor ramane doar pentru recalcitranti, aceia , a caror soarta nu ne misca, care au un trecut dureros si compromitent pentru putere Fiti multumiti. Imigrantii buni vor fi eliberati, dar cate unul trebuie sa ramana. Se trateaza deci de o “depasire” a acestei institutii prin trepta si progresiva “golire” Cate un salt mortal la care ar fi posibil sa fie supusa limba italiana in ultimul timp este de preferat doar pentru a nu folosi niciodata, in documente oficiale in care se vorreste de Ccp-uri, cuvantul “INCHIDERE”. De ce? Pentru ca aceste locuri au functii economice, simbolice si politice care nu se pot exprima deschis, pentru ca diferentele intre cetateni si exclusi e inca prea important pentru un sistem de valori care nu se baseaza pe nici o identitate positiva condivisa dar doar pe frici inoculate si pe marginalizarea pentru cine nu apartine.

Si atunci- ne-am intreba din nou- pentru ce a fost istituita acesta comisie? Incercand sa dam raspunsuri s-ar putea spune ca jocul partilor (de exemplu intre ministrii care au vorbit in van, aparatori ai saracilor imigranti si politicii realisti care pentru binele tarii sunt obligati sa urmeze linii mai rigide) trebuie sa aiba loc, ca, cateodata, pentru a reusi a nu schimba in mod substantial nimic, este necesar ca in mod formal sa se declare de a vrea sa se schimbe ceva si ca, poate, prin manevre atat de ambigue, nu doar unul a gasit un mod bun de a fractiona o miscare antirasiala care si in momentele de mare divisione a politicii de basa a reusit in vreun mod oarecare sa sustina idea.

In acesta lumina, atunci, se pare, ca in sfarsit a sosit momentul de a-si da seama cum stau lucrurile in realitate. De a-si da seama inca o data ca aspupra argumentelor ca razboiul, munca sau CCt, regele e nud si cartile sunt descoperite: niciunul nu va darui nimic la tema drepturilor, pace sau sfere posibile.

De Alessandra Sciupa, Proiectul Melting Pot Europa